Transmorphers 2 declinul omenirii online dating Completly free sex dateing no credit card

Jim Jarmusch (“Stranger Than Paradise”, “Down By Law”, “Nigt on Earth”), o figură cu totul aparte în peisajul cinematografiei contemporane (nouă nominalizări şi cinci premii la Festivalul de film de la Cannes), burete absorbant al simbolisticii (a învăţat de la Wim Wenders şi Nicholas Ray, s-a inspirat din cântecele lui Screamin’ Jay Hawkins, a lucrat cu muzicieni precum Tom Waits şi Talking Heads, este membru al trupei de Rock Sqürl şi membru fondator al societăţii ‘semi-secrete’ “The Sons of Lee Marvin”), alege în acest caz să filmeze în stilul său minimalist, în alb/negru, pentru a fi mai aproape de filmele anilor ’40 decât de culoarea “prăfuită” (după propria-i etichetare) a Western-urilor americane menite să glorifice ‘naşterea unei mari naţiuni’ realizate în deceniile ulterioare, iar rezultatul vizual este excepţional (parte din merit îi revine directorului de imagine Robby Müller, un alt neintegrat în showbiz, care a preferat de-a lungul anilor să colaboreze cu cineaşti independenţi precum Wim Wenders – “Paris, Texas”, Alex Cox – “Repo Man”, Lars von Trier – “Breaking the Waves”, Michael Winterbottom – “24 Hour Party People”).

Peste acesta se suprapune coloana sonoră de o stranietate cutremurătoare compusă de către una dintre ‘icoanele’ Rockului american, Neil Young, ce nu a apelat decât la trei instrumente pentru a crea ambientul sonor şi a cărui mare parte din compoziţii/inserturi audio au fost generate de vizionarea imaginilor fragmentare (în semn de recunoştinţă, Jarmusch avea să regizeze ulterior câteva videoclipuri ale chitaristului, plus documentarul “Year of the Horse” din 1997).

Miller, care scria în iulie 2011 pe ‘Rango’ isn't an allegory as much as it is a visual banquet.

The creatures pop with life (just look at Rango's eyes) and dazzle with dimension.

ratatul Western al aceluiaşi Gore Verbinsky, “The Lone Ranger”, din 2013) se lasă dus apatic de către cal într-un tărâm sălbatic al Vestului în care barbaria este omniprezentă (de la masacrarea bizonilor prin geamurile trenului aflat în mers la cea a Indienilor, reflectată prin oseminte şi cadavre fumegânde răspândite în cenuşa aşezărilor incendiate).

Este o călătorie iniţial lipsită de speranţă sau scop (sloganul religios “” îşi pierde complet semnificaţia) în care ‘dead man’ este înconjurat permanent de ‘death’ (tuşantă scena în care se aşează pe iarbă alături de puiul de căprioară împuşcat în gât), în care noţiunea de viaţă organică îşi pierde treptat din ce în ce mai mult din substanţă, binele şi răul se contopesc nedecelabil într-o masă amorfă, iar anti-eroul devine exponentul unui manifest anti-capitalism, anti-religios şi anti-rasism, pigmentat cu umor absurd, ce plasează filmul în categoria Western-urilor Revizioniste de primă mână (criticul de film J. Dincolo de cinismul afaceristului Dickinson (pe măsură ce viaţa se scurge din Blake, recompensa pe capul său devine din ce în ce mai mare) sau de forţele de ordine spălate pe creier care acţionează la ordinele sale şi nu în numele legii (tandemul inept de Şerifi federali), avem un travestit habotnic, Salvatore ‘Sally’ Jenko, vânător obsedat de scrierile biblice din care nu înţelege nimic (Punk-Rocker-ul Iggy Pop – “Cry-Baby”, “Hardwire”) asociat cu un retardat (Billy Bob Thornton – “Sling Blade”, “A Simple Plan”), plus un misionar fanatic dar ‘comersant’ în numele Domnului (Alfred Molina – “Frida”, “Spider-Man”), plus un necredincios care se comportă ca un animal în trup de om (Cole, care zdrobeşte scârbit ţeasta cadavrului ce zace pe jos, aureolată involuntar de crenguţele din jurul focului... Cât despre rase, minorităţi şi etnii, aici palierul devine mai complicat întrucât Jim Jarmusch ne propune ca suport pentru demistificarea istoriei americane (când Blake o întreabă pe fată de ce ţine un pistol sub pernă răspunsul vine spontan, “‘c”) un Buddy-Movie atipic, format din doi asociali surghinuiţi de către propriile lor triburi/comunităţi, albul Blake (hăituit în permanenţă de orice biped non-indigen posesor de armă de foc) şi Indianul numit...

Spiritul Vestului (Timothy Olyphant – “Live Free or Die Hard”, serialul “Deadwood”), o pastişă simpatică a legendarului personaj al lui Clint Eastwood “My name is Nobody” (întâlnirea este prefaţată de replica delicioasă al lui Rango, în continuare deprimat şi în căutare de psihanalist, “”).

nu ar fi reală (“”), cineastul aşează conexiunea dintre cei doi pe un fundament extrem de subtil, pe “Divina Comedie” al lui Dante Alighieri, pe care artistul englez ar fi trebuit să o ilustreze printr-o serie de gravuri dar a decedat lăsând în urmă doar câteva schiţe şi acuarele, şi din care Jarmusch sugerează voiajul prin Iad-Purgatoriu-Paradis, în care Blake/Depp este acompaniat şi ghidat de către Nobody, devenit şaman ad-hoc, pe primele două tărâmuri, precum poetul Virgiliu pe Dante şi, totodată, cel care se asigură că muribundul se află pe drumul cel bun în călătoria solitară spre cel de-al treilea, pe valurile Pacificului, într-un (termenul a fost inventat de etnograful francez Arnold van Gennep) care să îl facă să îşi regăsească locul meritat în lumea spirituală.Robert Mitchum într-unul din ultimile sale roluri şi, practic, la prima sa apariţie într-un Western de la “The Good Guys and the Bad Guys” al lui Burt Kennedy din 1969) din Vest, unde totul se învârte în jurul prelucrării metalelor într-o fază a pre-industrializării masive iar supravieţuirea cotidiană a membrilor comunităţii ţine de instinctul elementar de auto-conservare şi nu de cutume sociale sau economice sofisticate (postul său este deja ocupat de altcineva, la ordinul directorului dezabuzat interpretat de John Hurt – “The Elephant Man”, “Midnight Express”, care nu-şi poate permite să aştepte săptămâni în şir ca să-i vină candidatul din Est).Şocul contactului cu mocirla urbană din Vestul Sălbatic (sălbatic...Ca să vă dau o mână de ajutor în acest sens îi dau cuvântul cineastului: “Moartea este deopotrivă certitudinea şi marele mister al vieţii. Dar, din perspectiva lui Nobody, spiritul lui Blake a fost îndrumat pe o cale greşită şi obligat să ajungă pe tărâmul pământean, astfel încât călătoria sa reprezintă mijlocul de a se elibera şi de a fi readus pe cel spiritual. RANGO (2011, USA, r: Gore Verbinski) – Blu-Ray Pentru a vă capta atenţia voi începe cu verdictul: cu rădăcini creative în “Blazing Saddles”/1974 al lui Mel Brooks, “Rango” (regizat de Gore Verbinski, semnatarul lui “The Ring” şi a trei filme din franciza “Pirates of the Caribbean”) este o satiră parodică post-modernă subversivă, care nu se adresează în principal copiilor (datorită inclusiv a referinţelor la filme diverse precum “Apocalypse Now”, “High Noon” sau “Fear and Loathing in Las Vegas”), la adresa disoluţiei simbolisticii şi formelor de expresie a Western-ului tradiţional în rândul consumatorilor de din secolul 21 (vezi demitizarea legendei “one bullet” şi expunerea publică a impostorului cameleonic, plus scena de final – Dirt/Mud - adăugată în versiunea extinsă cu aproximativ cinci minute de pe BRD, care schimbă semnificativ concluzia filmului pe muzica lui The Beach Boys... ”), un omagiu fabulos şi deferent adus genului aşa cum a fost consacrat în anii ’60, mai ales datorită lui Sergio Leone şi Spaghetti Western-urilor (“”), dar şi un eseu contemporan legat de criza de identitate generată de paradoxul lipsei de interacţiuni sociale în mediile urbane hiperpopulate care ar trebui (teoretic) să le încurajeze (întrebarea “ de oraş mare se trezeşte azvârlit accidental în deşertul Mojave, în mijlocul căruia descoperă o micro-societate arhaică, numită simbolic Dirt, ce funcţionează încă în baza primitivismului secolului 19 în ceea ce priveşte legea, cutumele comunitare sau crezurile, cătun în care valuta forte este... -ul dezorientat şi naiv se transformă în erou local/şerif fără voie, exclusiv din dorinţa egoistă de a ieşi dintr-o situaţie anormală în ceea ce îl priveşte, neţinând cont că devine un pion uşor manipulabil (“”... ) - complicat de apariţia prospectorilor jefuitori - ce presupune sacrificarea localnicilor pentru crearea unei noi lumi în care şerifii, pistolarii, fermierii sau groparii devin desueţi (“” – Primarul).Viziunea lui Nobody asupra vieţii este cea a unui ciclu fără sfârşit, esenţială pentru înţelegerea lui ‘Dead Man’.”. Doar că orăşeanul solitar devenit peste noapte (du)Rango (inclusiv prin adoptarea accentului Sudist), cu oarece intervenţii de sorginte mistică (Spiritul Vestului, marşul cactuşilor Yucca, şamanul Roadkill), îşi ia treaba în serios şi anchetează dispariţia rezervei de apă din banca locală, până în punctul în care descoperă că apa era direcţionată de însuşi primarul spre o nouă localitate... Deci, avem clar un reţetar schematic Western: a) străinul care ajunge în cătunul încremenit în proiect (a se citi praful Vestului); b) confruntarea cu cei care terorizează populaţia acestuia; c) necunoscutul se vede obligat de împrejurări să devină un ‘erou’ local.

Leave a Reply